Legendele, comorile si tezaurele Romaniei - nedescoperite
Scris: Mie Mar 18, 2015 3:28 amVa salut colegilor,
am scris acest post si pe celalalt forum insa, cum comunitatea este destul de impartita, am zis ca nu strica sa-l scriu si aici: cu cat mai multi participanti la tema, cu atat mai bine.
Dintre sutele de legende locale despre comori, multe sunt adevarate insa, intrucat ele s-au propagat din gura in gura, au suferit si multe modificari, terenurile au suferit si ele modificari in multe cazuri, ceea ce face localizarea destul de dificila dar, dupa cum bine se stie, tenacitatea aduce rezultate.
S-a intrebat vreodata cineva cum de se face ca, la noi in tara, s-au descoperit si se tot descopera, in continuu, tot felul de tezaure?
Raspunsul e simplu: pamantul asta a fost, dintotdeauna, la rascrucea zbuciumului istoriei. Noi n-am fost neam de jefuitori insa multi jefuitori ne-au tot calcat (si inca ne calca). Asa ca, dacul sau rumanul, s-au aflat de multe ori in situatia de fi nevoiti sa-si ascunda agoniseala sau visteria din cauza vreunei iminente navaliri sau si a unui simplu atac. Si, saracii, multi dintre ei nu au mai trait sa se intoarca sau ascunderea s-a facut in pripa, de multe ori noaptea, asa ca, pur si simplu, si daca s-au intors, in multe cazuri nu au mai reusit sa regaseasca locul ascuzatorii.
Ar mai fi si situatia haiducilor (talhari autentici, de fapt) care aveau tot felul de ascunzatori (chiar si mai multe pe cap de haiduc, pentru a acoperi o zona largita a proviziilor sau pentru ca stiau si ei proverbul cu ouale care nu se tin toate in acelasi cos). Ori, dupa cum se stie, haiducii nu traiau prea mult si nu se puteau mereu intoarce acolo unde doreau pentru ca erau haituiti (normaaaaal!). Si, cum, in tarisoara asta, coruptia a aparut si s-a propagat masiv inca de pe vremea Romei, asta a creat si perpetuat si mediul propice prosperitatii si inmultirii nelegiuitilor (ca si astazi). Si, nelegiuiti mari si multi = averi mari si multe care trebuiau dosite (ca si astazi).
Mai exista si situatia unor oameni bogati care, de frica talharilor, mai ascundeau din avere pe ici-colo, pe te miri unde.
Mai exista si situatia atacurilor talharilor care pandeau transporturile pe drumurile postale sau rutele comerciale, in special prin munti si prin paduri. Cei alergati de talhari mai apucau sa ascunda in pripa cate ceva si apoi mureau in timpul urmaririi.
Mai exista si situatia insurgentei sau a practicilor de guerrilla medievala, cand erau atacate caravanele/convoiaele care duceau haraciul/tributul/prada la Roma, Stambul, Buda sau Viena.
Mai sunt si multe chestii interesante care s-au pierdut in goana calului, mai ales noaptea (precum cazul cantitatilor mari de monede grupate, sus sau chiar pe suprafata, pe intinderi de mai multi metri patrati, inclusiv pe campuri).
Mai exista si cazul soldatilor otomani care isi ingropau valorile sub cort sau sub vatra si nu mai traiau mereu ca sa le ia de acolo.
Mai exista si ofrande facute zeilor, bogatii depuse undeva si menite sa ramana acolo in semn de prinos.
Mai exista si depozite strategice preventive facute de diversi conducatori, in diverse puncte ale teritoriului controlat de ei.
Mai exista si cantitati mari de aur, argint si alte valori ascunse, in secolul XX, din calea nemtilor, rusilor, comunistilor etc. Averi ale chiaburilor, burghezilor, familiilor boieresti/nobiliare, ale industriasilor. Exista si ascunzatori ale nemtilor in retragere, dupa august '44, sau ale legionarlor dupa rebeliune sau dupa razboi. Mare parte din toate acestea nu au mai fost recuperate pentru ca cei care au stiut de ele au pierit inainte sa ajunga inapoi la ele sau nu au mai avut cum s-o faca si au dus, apoi, secretul cu ei in mormant.
Hehe, si sa nu mai vorbim de tot felul de avutii monahale si chiar manastiresti care, fie din cauza lacomiei prelatilor, fie din motive de urgenta de moment, fie in scop precis de tezaurizare, au fost si au ramas ascunse prin tot felul cotloane, inclusiv sub unele lacasuri de cult.
Si cate si mai cate scenarii la care nici nu ne duce capul, avem de toate
De aceea, si nu numai, Romania efectiv abunda in tezaure, comori, ascunzatori de tot felul, cam la tot pasul, cum s-ar zice. In sol, in pesteri, in ziduri, sub albii de rauri etc. etc. etc.
Am convingerea ferma ca, pana acum, nu s-a gasit nici macar 1 la mie (ce-i aia la suta???) din tot ce zace in asteptare in pamantul si cotloanele patriei.
Voi, colegilor, cum vedeti lucrurile?
Cele bune,
Matteo
am scris acest post si pe celalalt forum insa, cum comunitatea este destul de impartita, am zis ca nu strica sa-l scriu si aici: cu cat mai multi participanti la tema, cu atat mai bine.
Dintre sutele de legende locale despre comori, multe sunt adevarate insa, intrucat ele s-au propagat din gura in gura, au suferit si multe modificari, terenurile au suferit si ele modificari in multe cazuri, ceea ce face localizarea destul de dificila dar, dupa cum bine se stie, tenacitatea aduce rezultate.
S-a intrebat vreodata cineva cum de se face ca, la noi in tara, s-au descoperit si se tot descopera, in continuu, tot felul de tezaure?
Raspunsul e simplu: pamantul asta a fost, dintotdeauna, la rascrucea zbuciumului istoriei. Noi n-am fost neam de jefuitori insa multi jefuitori ne-au tot calcat (si inca ne calca). Asa ca, dacul sau rumanul, s-au aflat de multe ori in situatia de fi nevoiti sa-si ascunda agoniseala sau visteria din cauza vreunei iminente navaliri sau si a unui simplu atac. Si, saracii, multi dintre ei nu au mai trait sa se intoarca sau ascunderea s-a facut in pripa, de multe ori noaptea, asa ca, pur si simplu, si daca s-au intors, in multe cazuri nu au mai reusit sa regaseasca locul ascuzatorii.
Ar mai fi si situatia haiducilor (talhari autentici, de fapt) care aveau tot felul de ascunzatori (chiar si mai multe pe cap de haiduc, pentru a acoperi o zona largita a proviziilor sau pentru ca stiau si ei proverbul cu ouale care nu se tin toate in acelasi cos). Ori, dupa cum se stie, haiducii nu traiau prea mult si nu se puteau mereu intoarce acolo unde doreau pentru ca erau haituiti (normaaaaal!). Si, cum, in tarisoara asta, coruptia a aparut si s-a propagat masiv inca de pe vremea Romei, asta a creat si perpetuat si mediul propice prosperitatii si inmultirii nelegiuitilor (ca si astazi). Si, nelegiuiti mari si multi = averi mari si multe care trebuiau dosite (ca si astazi).
Mai exista si situatia unor oameni bogati care, de frica talharilor, mai ascundeau din avere pe ici-colo, pe te miri unde.
Mai exista si situatia atacurilor talharilor care pandeau transporturile pe drumurile postale sau rutele comerciale, in special prin munti si prin paduri. Cei alergati de talhari mai apucau sa ascunda in pripa cate ceva si apoi mureau in timpul urmaririi.
Mai exista si situatia insurgentei sau a practicilor de guerrilla medievala, cand erau atacate caravanele/convoiaele care duceau haraciul/tributul/prada la Roma, Stambul, Buda sau Viena.
Mai sunt si multe chestii interesante care s-au pierdut in goana calului, mai ales noaptea (precum cazul cantitatilor mari de monede grupate, sus sau chiar pe suprafata, pe intinderi de mai multi metri patrati, inclusiv pe campuri).
Mai exista si cazul soldatilor otomani care isi ingropau valorile sub cort sau sub vatra si nu mai traiau mereu ca sa le ia de acolo.
Mai exista si ofrande facute zeilor, bogatii depuse undeva si menite sa ramana acolo in semn de prinos.
Mai exista si depozite strategice preventive facute de diversi conducatori, in diverse puncte ale teritoriului controlat de ei.
Mai exista si cantitati mari de aur, argint si alte valori ascunse, in secolul XX, din calea nemtilor, rusilor, comunistilor etc. Averi ale chiaburilor, burghezilor, familiilor boieresti/nobiliare, ale industriasilor. Exista si ascunzatori ale nemtilor in retragere, dupa august '44, sau ale legionarlor dupa rebeliune sau dupa razboi. Mare parte din toate acestea nu au mai fost recuperate pentru ca cei care au stiut de ele au pierit inainte sa ajunga inapoi la ele sau nu au mai avut cum s-o faca si au dus, apoi, secretul cu ei in mormant.
Hehe, si sa nu mai vorbim de tot felul de avutii monahale si chiar manastiresti care, fie din cauza lacomiei prelatilor, fie din motive de urgenta de moment, fie in scop precis de tezaurizare, au fost si au ramas ascunse prin tot felul cotloane, inclusiv sub unele lacasuri de cult.
Si cate si mai cate scenarii la care nici nu ne duce capul, avem de toate
De aceea, si nu numai, Romania efectiv abunda in tezaure, comori, ascunzatori de tot felul, cam la tot pasul, cum s-ar zice. In sol, in pesteri, in ziduri, sub albii de rauri etc. etc. etc.
Am convingerea ferma ca, pana acum, nu s-a gasit nici macar 1 la mie (ce-i aia la suta???) din tot ce zace in asteptare in pamantul si cotloanele patriei.
Voi, colegilor, cum vedeti lucrurile?
Cele bune,
Matteo
Deci, daca faci ca ei, ai sa incepi sa te gandesti si unde sa le dosesti. Si s-ar putea sa sapi groapa chiar unde a mai fost ingropata o pradaciune. Numai ca hotii astia moderni isi ingroapa averile prin banci in paradisuri fiscale. 
